Problema raului

Problema raului: Dumnezeu, omul, dragostea si raul
Pentru a incerca rezolvarea Problemei raului in mod corect, trebuie sa avem in vedere natura lui Dumnezeu, natura, omului, natura dragostei si natura raului. Nu toti teistii cred intr-un Dumnezeu al dragostei. Totusi, crestinii (care reprezinta majoritatea populatiei teiste), cred intr-un Dumnezeu al dragostei. De fapt, Biblia declara ca Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8). Biblia descrie Dragostea ca fiind “bucuriea, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva aceste lucruri nu este lege” (Galateni 5:22-23). Dragostea “nu cauta folosul sau” (1 Corinteni 13: 5). Potrivit Bibliei, omul are liberul arbitru pentru ca “toti acestia isi aleg caile lor, si sufletul lor gaseste placere in uraciunile lor… caci au facut ce este rau inaintea mea si au ales ce nu-Mi place” (Isaia 66:3,4). Raul este descris ca fiind pacat, care este orice lucru care contravene unui Dumnezeu al dragostei si legii Lui Divine. “Orice face pacat face si faradelege si pacatul este faradelege” (1 Ioan 3:4). Legea este sa “iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Matei 22:37-39). “Sa nu preacurvesti, sa nu ucizi, sa nu faci nicio marturisire mincinoasa, sa nu poftesti, si orice porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: . Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este implinirea legii” (Romani 13:9-10).

Problema raului: necesar pentru dragoste
Iata problema raului pe scurt: “De ce a creat Dumnezeul personal, iubitor o lume in care exista raul”? “De ce i-a dat Dumnezeu omului libertatea sa faptuiasca raul”? Ateii rationeaza astfel :”Cu siguranta, un Dumnezeu al dragostei care este atotstiutor nu ar ingadui ca raul sa existe in lumea Lui”. Raspunsul la afirmatia de mai sus este rezumat in natura lui Dumnezeu – dragostea – si in dorinta lui pentru omenire – dragostea. Urmariti logica: Cum ar fi putut Dumnezeu sa permita dragostea fara a lasa potential pentru rau? Dumnezeu ar fi putut crea roboti care sa nu faca nimic decat sa spuna pentru vesnicie “Te iubesc,Te iubesc, Te iubesc!”. Dar asemenea finite ar fi incapabile de iubire adevarata. Biblia ne spune ca Dumnezeu doreste sa aiba o relatie caracterizata de dragoste cu creatia Sa: “Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul” (1 Ioan 3:18). Dragostea nu este adevarata decat daca persoana respectiva poseda capacitatea de a nu iubi. Daca cineva ar avea capacitatea de nu-L iubi pe Dumnezeu, dar sa aleaga sa Il iubeasca, atunci acea persoana ar avea o relatie caracterizata de dragoste adevarata cu Dumnezeu. Unul din atributele lui Dumnezeu este omnistiinta. Dumnezeu a stiut ca intr-o lume care are posibilitatea de a alege ar fi mult rau – sa alegi sa nu iubesti este un lucru rau prin definitie. Totusi, in aceeasi lume, oamenii au si capacitatea de a iubi cu adevarat. Filosoful Alvin Plantinga scrie: “ O fiinta care cunoaste totul, poate totul si iubeste totul ar putea ingadui cat rau ar fi dorit fara a pierde dreptul de a pretinde ca iubeste totul, atata timp cat, pentru orice lucru rau ar permite existenta unui bine colateral mai mare” (Dumnezeu, libertatea si raul). Potentialul dragostei este mai mare decat existenta raului, cu atat mai mult cu cat raul exista pentru o perioada limitata de timp. Raul este un efect secundar al dragostei. Suferinta si moartea sunt un efect secundar al raului (Romani 5:12). Dumnezeu ne spune in Biblie ca acest efect secundar nu va dura decat pentru o perioada limitata de timp. Raul slujeste scopului limitat de a stabili relatii de dragoste adevarate intre creatie si Creator si raul va disparea dupa ce acest scop este atins. “Si lumea si pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac” (1 Ioan 2:17).

Problema raului: O preocupare temporara
Problema raului isi lasa amprenta asupra tuturor lucrurilor din lumea aceasta pacatoasa. “Caci tot ce este n lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume” (1 Ioan 2:16). Biblia ne spune ca toti oamenii au folosit abilitatea lor de a pacatui (o marturie a existentei liberului arbitru al omului), “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de Slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Evident, Dumnezeu nu a suprimat abilitatea omului de a pacatui. Daca ar fi facut asta, ar fi suprimat si abilitatea omului de a iubi cu adevarat, iar un Dumnezeu al dragostei nu ar face asta niciodata. In schimb, Dumnezeu permite existenta pacatului pentru un timp si ne ingaduie sa fim rascumparati din pacat. Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei perfecte, dar si al dreptatii perfectge. Prin urmare, El nu putea sa il lase pur si simplu pe om sa pacatuiasca, fara sa fie nevoie de pedeapsa pentru pacat. Acest lucru nu ar fi fost corect – o faradelege nepedepsita. Totusi, Dumnezeu, in dragostea Sa perfecta, a asigurat dreptatea perfecta prin moartea lui Isus Cristos pe cruce pentru pacatele noastre. Nu cuiele L-au tinut pe Cristos pe cruce – dragostea Lui pentru noi L-a tinut. “Dragostea lui Dumnezeu fata de noi S-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe Singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. Si Dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre” (1 Ioan 4:9-10). De ce a ingaduit Dumnezeul dragostei raul? Pentru ca este un Dumnezeu al iubirii adevarate!

Tweet

Urmareste-ne:

---