Cine este Dumnezeu?

Cine este Dumnezeu? – Dumnezeu Tatal sau Natura-Mama?
Cine este Dumnezeu? Ce a descoperit El despre Sine? Pentru inceput, de fiecare data cand El se refera la Sine in termeni parintesti, intotdeauna El Se descrie pe Sine ca “Tatal”¹, si niciodata ca “Mama”. El Se numeste “Parintele lui Israel” si odata, cand “copiii” Lui au fost nerespectuosi cu El, Dumnezeu le-a zis: “Un fiu cinsteste pe tatal Sau, si o sluga pe stapanul sau. Daca sunt Tata, unde este cinstea care Mi se cuvinte? Daca sunt Stapan, unde este teama de Mine?”². Profetii Lui L-au recunoscut ca Tata cand au zis: “Dar, Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi suntem lutul, si Tu olarul, care ne-a intocmit: suntem cu totii lucrarea mainilor Tale,”³ si in alta parte “nu avem toti un singur Tata? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu?”⁴. Niciodata El nu se refera la Sine ca si “Mama” si niciodata nu este numit asa de profetii carora le-a vorbit. A-L numi pe Dumnezeu “Mama” este comparativ cu a-l numi pe tatal tau pamantesc “mama”.

Cine este Dumnezeu? – De ce este El preocupat?
Cine este Dumnezeu in termenii atributelor morale? Ce are Dumnezeu de spus despre Sine in aceasta privinta? El spune ca Isi gaseste placerea in dreptate si neprihanire: “... Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul, care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Domnul”⁵. “Caci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urasc rapirea si nelegiuirea...”⁶

Dreptatea si corectitudinea sunt foarte importante pentru Dumnezeu, la fel harul si mila. De asemenea, in timp ce Dumnezeu ne face pe toti responsabili, pe fiecare pentru viata lui, El Isi extinde harul peste pacatosul care se pocaieste. El promite ca “Dar daca cel rau se intoarce de la toate pacatele pe care le-a savarsit, si pazeste toate legile Mele si face ce este drept si placut, va trai negresit, nu va muri. Toate faradelegile pe care le-a facut, i se vor uita! El va trai, din pricina neprihanirii in care a trait. Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va dar la Dumnezeu, si veti trai”⁷.

Prin “moarte” Dumnezeu nu se refera la moartea fizica la care noi ne gandim. Dimpotriva, Dumnezeu are in vedere ceva ce se va intampla in vesnicie, dupa moartea noastra fizica. Scripturile se refera la acest eveniment ca la “moartea a doua”⁸. Prima moarte ne separa de trupurile noastre si ne ia din lumea aceasta. Moartea a doua este cu totul diferita. Si ea determina separarea, dar aici este vorba de separarea unui grup de oameni de altul: cei neprihaniti si iertati pe de o parte si cei rai si nepocaiti pe de alta. Cele doua grupuri vor fi judecate separat.

Un grup de oameni va fi rasplatit dupa faptele bune pe care le-au facut. Faptele rele vor fi trecute cu vederea, vor fi iertate de Dumnezeu. Celalalt grup de oameni va fi judecat dupa raul ce l-au facut, iar faptele bune nu-i vor scapa de pedeapsa lor. Dumnezeu spune: “Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, si moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiurii pe care a savarsit-o”. Dar “daca cel rau se intoarce de la rautatea lui si face ce este drept si bine, isi va pastra sufletul viu. Pentru ca isi deschide ochii si se abate de la toate faradelegile pe care le-a savarsit, va trai si nu va muri... Intoarceti-va dar la Dumnezeu, si veti trai”⁹. In aces mod, Dumnezeu va face ca in final dreptatea sa triumfe, iar mila sa fie acordata celor care se smeresc si se pocaiesc.

Dumnezeu a pregatit ispasirea pacatelor pentru cei care vor sa se pocaiasca si sa se impace cu El. L-a trimis pe “Mesia”, un Slujitor care a suferit de buna voie si a murit cu o moarte substituitoare pentru a plati pacatele celor care se vor pocai si se vor increde in El. Scriptura spune: “Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului? Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totiii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta... Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.... pentru ca S-a dat pe Sine Insusi la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pnetru cei vinovati.”¹⁰

Tweet

Urmareste-ne:

---