Sfintenia lui Dumnezeu

Sfintenia lui Dumnezeu – o baza biblica
In Vechiul Testament, termenul sfintenie este folosit cu referire la Dumnezeu in doua sensuri. Mai intai, Dumnezeu este separat, deasupra tuturor lucrurilor create. Totusi, Dumnezeu ne cheama la puritate morala. Apoi, unele lucruri sunt considerate sfinte pentru ca au o legatura cu Dumnezeu – pamant sfant, sabatul sfant, loc sfant. Sfintenia lui Dumnezeu patrunde orice lucru atins de el, si mai ales pe om.

In Vechiul Testament, intalnirile oamenilor cu sfintenia lui Dumnezeu au fost adesea pline de frica. Dupa distrugerea armatei lui Faraon in Marea Rosie, israelitii s-au odihnit langa Muntele Sinai – unde Dumnezeu I S-a aratat lui Moise in rugul aprins. Inainte de a incheia un legamant cu poporul Sau, Dumnezeu i-a poruncit sa se desparta de orice impuritate, sa se sfinteasca pentru Dumnezeu. In cea de a treia zi de pregatiri, Dumnezeu a coborat pe Muntele Sinai, demonsrandu-Si puterea si sfintenia (Exod 19:16-20). Dumnezeu i-a avertizat ca oricine va atinge muntele, va muri. Doar lui Moise si lui Aron li s-a dat voie pe munte. Muntele Sinai a fost sfintit – ca o aducere aminte a abisului dintre divin si uman.

Timp de 100 de ani lungi, chivotul legamantului nu fusese in templu sau in alte locuri de inchinare. Dumnezeu poruncise ca doar levitii sa transporte chivotul pe umeri folosind niste drugi de lemn introdusi prin inelele de aur ale chivotului. Chiar si levitilor li se interzisese sa atinga chivotul sau sa se uite inauntru pentru ca sfintenia (prezenta) lui Dumnezeu era inauntru. Totusi, David a ales sa aduca chivotul inapoi la Ierusalim pe un car. Cand boii care trageau la car s-au poticnit, riscand sa clatine carul si sa rastoarne chivotul, Uza a incercat sa sustina chivotul cu mana sa. Acest act lipsit de reverenta l-a infuriat pe Dumnezeu si Dumnezeu l-a omorat pe Uza pe loc (2 Samuel 6:1-11). Ca sa te apropii de sfintenia lui Dumnezeu, trebuie sa arati reverenta si ascultare absoluta fata de poruncile Lui.

Sfintenia lui Dumnezeu – Pus deoparte
Atunci cand ne gandim la sfintenia lui Dumnezeu, poate ni se pare imposibil ca niste fiinte imperfecte ca noi sa asculte porunca Lui de a fi “sfinti, caci Eu sunt Sfant” (1 Petru 1:15-16). Cum am putea noi sa ne separam total de pacat? Cand Dumnezeu a creat omul, El a intentionat ca noi sa experimentam Gloria Sa. Omul este punctul culminant al creatiei lui Dumnezeu. Existenta noastra nu este la voia intamplarii, si nici nu a fost un accident. Dumnezeu a stiut pe cine a creat si a intentionat ca fiecare dintre noi sa primim sfintenia.

O strabunica a fost rugata sa descrie “sfintenia lui Dumnezeu”. Bea si-a inchis ochii pentru un moment, “acaparatoare, pune stapanire pe intreg trupul, pace, credinta, bucurie…intelepciune”. Nici Marea Recesiune, nici al doilea Razboi Mondial sau pierderea tatalui si a fratelui in frageda copilarie…nici chiar vaduvia nu i-au putut fura intimitatea plina de adorare pe care o avea cu Dumnezeul Sfant. Atunci cand simtim prezenta lui Dumnezeu in vremuri grele, gasim un Tata credincios. Cand esuam in orice facem, gasim un Dumnezeu care ne indreapta. Atunci cand alegem sa ne inchinam, sa ascultam si sa Ii slujim departe de ceea ce cere lumea de la noi, experimentam sfintenia lui Dumnezeu.

Tweet

Urmareste-ne:

---